7

- St! Nu spune nimic, mi-a facut subtil semn si m-a rugat sa inaintez.
Nu stiu de ce nici Andreea nu avea rochia pe care i-o lucrasem cu atata drag.M-am simtit dezamagita si parca simteam cum nici macar n-au apreciat efortul meu si faptul ca de data asta le-am ascultat si le-am urmat sfatul.
Nu, nu ma supar deobicei.Nu sunt deloc o fire suparacioasa, pentru ca suparare atrage de la sine si tristete, uneori vorbe grele si alteori chiar aduce lacrimi.Si lucrurile astea sunt lucruri pe care le dispretuiesc cel mai mult.
M-au legat la ochii. Ce sensatie ciudata, mi-am spus! Ok, jucam Baba-Oarba dupa care ne dezlantuim in clubul unde trebuia sa ajunge. De cand nu am mai jucat Baba- Oarba?Pot sa afirm cu acuratete ca inainte sa iti inalti zborul inca mai eram doua copile, inca jucam sotronul pe vreo alee mai abatuta a Herastraului, legam elastice si ne lasam duse de atmosfera, sau faceam cu randul pe bine cunoscuta Baba.
Atunci inca exista copilarie in jurul meu, acum ti se simte asa mult lipsa incat am uitat de aces copil din mine .Am uitat ce inseamna sa fiu eu cu adevarat si sa ma las pierdut intr-o frantura de libertate.
Auzeam pasi si galacie in jurul meu, ba chiar simteam prezenta unor oamenii pe care intr-un fel sau altul sufletul meu cerea in tacere sa le vada, sa le revada sau sa le cunoasca personal si sa le pastreze in incaperile lui destul de incapatoare.
In urmatoare secunda sunetul pasilor a fost inlocui cu o melodie ce marea parca suspansul.
Nu mai aveam stare, fiind si o fira curioasa din fire, incat singurul lucru ce am simtit ca ma liniste a fost sa-mi rod una din unghiile ce niciodata nu au fost lasate sa creasca.Dar n-am apucat sa le supar foarte mult ptr ca am fost deslegata , lasand luminile forforescente in diferite culori sa-mi piarda privire prin localul ce se schimbase complet.
O micuta pasarele, ce se lasa descoprita pas cu pas, de un clopot alb de lumina, un panou pe care scria cu un font alb si putin inclinat numele meu si foarte multe tablouri, tot ale mele, prin jur.In timp ce priveam si remarcam fiece detaliu, inima-mi batea din ce in ce mai tare, asemenea picaturilor unei ploii de vara ce se descarca in cinci minute de tot nazduful ce-l are ploaia in al ei suflet.Nu am avut foarte mult timp sa privesc tot caci bliturile unor fotografi, chemati cu un motiv pe care inca nu-l cunosteam, ma trezeau din cand in cand la realitate.Nici nu mi-am pus intrebarea despre ce se intampla, pentru ca raspunsul cu siguranta nu mi l-as fi putut oferi.
Teo cea mai Teo si-a facut aparitia in prima rochie facut cu mainile mele.O rochie alba din cinci volane crete ce incepeau sa pice de sub piept, cu un corset micut lucrat manual.
M-am bucurat enorm sa vad cu cata placere purta acea rochita si cu cata inlesnire se decurca pe pasarela improvizata.
Au inceput sa iasa pe rand, facand pasi in timp cu muzica fiecare din prietenele ce de astazi au pus un inceput clar si obiectiv visului meu, visului nostru.
Le priveam cu ochii inlacrimati si obrajii rosii de bucurie.Toate s-au straduit sa fi o prezentare restransa, dar care sa permita barci mele sa nu se abata din drumul spre soare.Au reusit sa transforma o cafenea normala intr-un colt din sufletul meu.Fiecare elemnt ce face parte din mine era acolo.S-au ocupat ca totul sa fie asa cum trebuie, incat si cei de la politie erau prezenti. Totul e bine cand ordinea si disciplina isi spun cuvantul! Un motto pe care Georgiana, tot timpul mi-l amiteste.
Au aparut fetele imbracata si in rochitele facute special pentru ele, dar si in cele pe care eu le aveam facute de ceva timp in urma.Le vedeam ca pe niste modele perfecte, si prima data in viata mea m-am simtit utila si implinita.Am simtit cum eu pot implini cu adevarat un vis ce de departe este un vis tranzitoriu ce strabate cerul , marea si soarele .Un vis al meu dar implantat prin si pentru tine.
Am vazut cat de aproape poti atinge raza soarelui si cata dorinta iti trebuie ca sa pui in aplicare ceea ce tu iti ceri tie insati. Oare fericirea chiar sta in mainile mele si o pot avea independent de oricine si orice ?
Fiind o prezentare restransa, dar ce avea cate putin din toate, s-a termin destul de repede.Mi s-a facut semn sa ma urc pe scena, dar am refuzat explicandu-i lui Teo ca adevarata persoana care trebuie sa fie acolo, este printre ele , si o simt, ba chiar ii aud surasul ce vine de departe.Vine si se aseaza langa mine, in sufletul meu si-mi imbratiseaza toate gandurile.
- Va jucati cu sanatatea mea ! -le-am spus mai glumind , mai in serios.- Sincer imi este frica de voi si sunt foarte curioasa unde ma duceti acum ?
- Si eu ma bucur sa te revad ! Sau nu ma observi ? - Cum sa nu observ ca era si Teo in masina, nu numai la prezentare si cum as putea sa nu bag de seama ca si-a lasat vacanta pentru inca o zi sau noapte pe care o va petrece cu fetele si cu mine.
- Nici nu te-am vazut! Esti un fluture ireversibil, deci prezenta ta nici nu se face foarte simtita! Multumesc.Desi mi-ati mai secat putin sufletul si ochii, a meritat din plin. Si este randul meu sa va demonstrez ca femeile puternice merg tot timpul inainte.Totusi unde mergem ?
- Nu ma intreba unde mergem! Lasa-ma sa fiu atenta la drum, te rog. --tot timpul Georgiana este atenta in circulatie, si este poate soferul cel mai capabil sa ne plimbe la drum lung dintre toate celelalte.Desi intre noi fie vorba, uneori le si exagereaza. - Masina acea micuta si neagra din spate, am vazut-o si la cafenea, nu inteleg cine si de ce s-ar tine dupa noi.
- Absurd, dar la cafenea era o alta masina asemanatoare!
- Experienta mea nu ma inseala niciodata, de ce ar face-o tocmai acum ? - razand cu pofta a adaugat - Sa se supere domnisoara din nou, aruncand-si privirea spre mine prin oglida retrovizoare - Ca o vad cam cu ganduri nebunatice de ceva vreme ! Ia zii , pisicuta ! Ceva taurasi comunali inscrisi la recesamant ?

- Exact ce iti lipsea, pentru ca universul sa inceapa sa cospire pentru tine!
- Aici ai cele mai multe amintiri.Altfel spus, cu marea, cerul si cu rasaritul ti le poti aminti perfect. - mi-a spus Ruxandra, imbratisandu-ma cu foarte multa caldura.Acum intelegeam.In fond, ele niciodata n-au incercat sa iti ia locul, ci doar sa inlocuiasca tristetea pe care tu ai lasat-o plantand boabe de fericire, ce azi au inceput sa rasara.

E decembrie, e frig, parca ar vrea din cer sa ninga, parca si eu simt nevoia sa ma mangaie un nor de departe cu un fulg ce mi se va topi pe obraj sau pe gene.Ce ma rataci iar intr-un labirint unde vasul pescarusilor ma va ghida si el, tot spre al meu soare. Briza marii imi ingheata corpul, dar imi dezgheata simturile .Parul imi flutura in mii de directii si valurile imi cantau acelas cantec vechi pe care-l canta de fiecare data.
Marea straluceste.Ii simt de pe nisip fericirea .In sfarsit cineva este aici sa o asculte si sa-i vorbeasca.Iar eu... Eu sunt eu exact in locul unde eu se transforma in noi printr-o singura simtire.

- Inca cinci minute si voi avea nevoie de o imbratisare de tauras, deci va rog sa ma scuzati.Ma retrag si ma gasiti in masina. - nici de pe plaja nu puteau lipsi gandurile Georgianei si taurasii gandurilor ei.
restul fetelor au urmat-o, dar pe mine frigul nu ma poate alunga din aceasta poveste.Il invita sa ma insoteasca, sa-mi tina companie.E asa de intinsa plaja asta, incat sigur isi va gasi un loc aproape de mine, de tine , de noi si de univers. Si atunci, pana si frigul va simti caldurea ce o emani din adancul sufletului meu.
Fiecare rasarit este diferit si are secretele lui pe care doar privindu-l in tacere i le poti descoperi.Incepe de acolo de sub mare sa-si ridice privirea si isi arunca zambetele peste cel ce-l priveste.De data asta a imbratisat si marea dandu-i un aspect albastros si rece ca otetul, transpunandu-se pe valurile mari ca o sageata vie lunga si luminoasa.
Cerul e acoperit de stele, ce odata cu aparitia soarele isi iau ramas bun si-mi soptesc aevea, ca se vor intoarce, iar nisipul sta nemiscat si vrajit urmarind calatoria soarele pana cand se va piti din nou sub mare.

-Intrerup ?