4

Rar obisnuiesc sa beau alcool, pentru ca nu ma impac foarte bine cu mancarea. Am renuntat sa fiu o impatimita a cluburilor, asa ca alcoolul sta departe de mine. Ieri seara cred ca am facut o greseala. N-am tinut cont la numarul de pahare si rezultat l-am simtit pe propria piele.Imi ardea tot corpul, si culmea toata noaptea mi-a aparut in vis, persoana pe care o deranjau persoanele ¨anorexice¨.
Dar a existat si o parte buna.M-am simtit altfel, destinsa. N-am avut griji, amintiri neplacute. As fi ras in continu si as fi trait fiecare moment ca si cum ar fi ultimul.
Da, asta era motto-ul tau, pacat ca incep sa-l inteleg mult prea tarziu.
A plecat Teo.Mi-a facut bine prezenta ei.
Desi a stat putin timp cu mine, a fost de ajuns sa realizez ca timpul este asemenea unei stanci. Rece si dur! Nu paseste inainte, dar nici nu stagneaza. Timpul nu te intreaba daca vrei sa-l acompaniezi, sa-i ti de urat.Timpul iti impune de fiecare data o provocare si iti da doua posibilitati: castigi tu sau castiga el . Si aici incepe lupta dintre timp, timpul relativ si noi, caci timpul nu este al nostru. El este al nimanui, este independent.Intodeauna are un atuu fata de toti cei ce pornesc batalia cu el. Nu are sentimente.Timpului nu-i pasa.In schimb pe noi ne afecteaza trecerea lui.
Eu am asteptat sa se opreasca, sa raman in loc, si realizez ca n-am facut altceva decat sa-mi cariez sufletul, sa-mi spulber ideile si sa ridic in fata timpului, steagul alb.
Nici nu stiu daca am ajuns la capatul luptei, cert este ca acum il pot provoca eu pe el, am invatat ce inseamna douazeci de ore petrecute cu cineva drag si doi ani inecati intr-un ocean de nepasare.
As iesi sa ma plimb, dar imi este frica. E teama aceea ce te cuprinde cand astepti din partea celor ce trec pe langa tine, un zambet, un semnal ca in jurul tau exista fericire.Teama ca nici eu, la randul meu, nu pot oferi acel zambet.
Asa ca m-am pus pe aranjat locul unde imi pierd, culmea, timpul.
Si nu aranjez doar obiecte fizice, imi aranjez gandurile si pun un ritm sufletului meu.Pentru ca trebuie sa am puterea sa-i ofer fericire.Candva.
Pentru fericire trebui sa lupti.Ea vine doare la cei ce au cautat-o cu adevarat.Ce nu s-au temut ca nu o vor ajunge!
Si eu provoc timpul intr-o batalie spre fericire.
Parca-i mai multa liniste si mai multa speranta acum in jurul meu.Soarele s-a asezat pe marginea ferestrei .Era atat de intuneric in mine, pe langa mine, pe unde paseam eu. Parca ma adanceam intr-o noapte fara sfarsit, unde luminca niciodata nu era la capatul tunelului, pentru ca tunelul nu avea capat.Si tot inaintand in intuneric, soarele m-a lasat sa ii simt prezenta ca un nou inceput.
Un nou inceput pe care incep sa-l creionez cu multa ingrijorare.Tot ce-mi doresc este sa nu imi lipseasca stare de indiferenta cu care mi-am imbracat simturile cand am tot lasat timpul sa fie un invingator fata de mine.
Mi-am facut curat si prin refulari, prin jurnalele mele desenate.Atatea idei puse pe hartie, dar niciuna nu are un contur viu.Vreau sa am puterea sa le dau putina vitalitate, din putinul pe care-l administrez si eu.
Intre timp azi, cu toate declinarile asta am mancat patru mere.Destul de mult pentru ceea ce sunt eu obisnuita sa mananc.Ma simt plina, obosita .Obosita in incercarea de a lupta din nou pentru mine.
Unde esti tu ? Nu stiu daca e bine ce fac si ce nu.Nu te-am mai visat de zile bune.Esti in fiecare zi aici, te simt si iti vorbesc.Stiu ca aripile tale au ramas aproape de mine, dar lasa aripile sa zboare in visele mele acum cand Mi-am facut bagajul vietii si am tinut cont de sfaturile tale.
Am iesit, am baut cafeaua la local din colt mai in fiecare dimineata. O cafenea foarte primitoare, unde in toata singuratatea pe care o simt adesea ma pot destinge.Peretii sunt imbracati intr-un rosu aprins, iar masutele micute, rotunde si negre.Un negru pe alocuri mat, pe alocuri lucios.Obscuritatea din interior ii da un ton intim, iar cafeaua prospat rasnita aduce un miros amar perfect pentru viorile pasionale, vii si puternice de la inceputul ploii din ¨Vara¨ lui Vivaldi, ce se aud pe fundal, in surdina.
M-am pus cat de cat la punct cu toate noutatile de prin zona.Am ultimele cinci numere ale revistei Glamour, Burda si Cosmopolitan. Mi-a spus Teo ca or sa-mi faca bine, asa ca m-am imprietenit si cu vanzatoare de la chioscul de pe strada Marasesti.O femeie plinuta si scunda ce-ti ureaza ¨buna diminata¨ cu o voce calda si mangaietoare. E putin departe de mine, dar asa am un motiv in fecare zi sa imbratisez dimineata in aer liber .
M-am gandit sa-i fac o vizita mamei mele, dar stii cum reactioneaza ea de fiecare data cand incerc sa-mi schimb viata in bine. ¨Eh¨, acest ¨eh¨ ce ma va demoraliza din nou. Asa ca am ales in schimb o seara cu prietenele mele.
- Ai transformat salonul intr-un mic atelier .Te-ai schimbat, putin nu foarte mult.Privirea ta a ramas aceeasi, plecata si trista. - mi-a spus Ruxandra in timp ce impartea cartile la whist. Am facut o traditie in grupul nostru.Jocul de licitare, whist.
- Incerca inainte de toate sa faci pace cu tine, sa iesi si sa nu ne mai refuzi invitatiile.
-Andreea, stii foarte bine de ce sunt asa. Uneori imi e greu sa privesc dincolo de dealul ce s-a creat intre mine si exterior. - era tot ce i-am putut raspunde.Ma durea sa vad ca la fiecare intalnire cu ele, eu eram subiectul principal de discutie.Aceleas sfaturi si teori, pe care mi le repetau la nesfarsit .Si ce doare cel mai tare, este sa constientizez ca aveau dreptate.
- Doua . Doua! Noteaza doua! - S-a rastit Georgiana tragandu-ma din gandul meu ce increca sa ma intristeze.
- Licitez opt , poate am noroc. - Am as de rosu, popa, dama juvete, as de trefla si popa, as de romb si dama de romb - Cu putin noroc le fac pe toate, dragele mele.
- Iti propun ceva . Faci tot ce ai licitat, iesi cu noi sambata seara! Ce zici ?
- Ruxandra, dar ..
- Nimic.Si ai trei saptamani la dispozitie sa ne faci la fiecare cate o rochita, din cele pe care le-ai desenate.Fiecare isi alege cate una. - m-a intrerupt Andreea. Asa au incercat mereu sa ma invigoreze, sa-mi redea dorinta aceea torida de nu pierde nici macar o secunda din viata fara sa ma distrez - Asa ca fetele mele, pentru prima sambata din decembrie nu va cumparati nicio rochie. Si inca ceva, mananci o portie dubla de pizza.
- Am mancat cu ceva minute inainte sa veniti voi. Am avut chiar o pizza. - nu am avut , dar am gustat dintr-un mar verde, ceea ce m-a saturat.Tot timpul le spun ca am mancat cine stie ce bunate culinara, pentru a evitat o noua tema de discutia.De ce am patruzeci si doua de kilograme, ci nu cincizeci si trei, cum cred ele ca ar fi normal. - Da accept.
- Sapte romb .- a aruncat Georgiana cartea, ca de fiecare data fiecare miscare a ei la whist o duce spre punctajul maxim.
- Le-am luat.
- Sper sa nu ne lasi dezbracate, fara rochite , a adaugat Georgiana.